Spațiul& condițiile de habitat amprentează fenomenele psihosociale, iar reglarea distanțelor interpersonale definesc stabilirea stării de echilibru și cele ale performanțelor colective& individuale (delimitări dintre zonele spațiale intime_personale și cele sociale_publice).
Interconexiunea între mediul creat artificial (-specific uman-) și mediul natural determină dimensiunea psihosocială a mediului de habitat.
Implicațiile socio-economice ale mediului natural și fizic
este influențat printr-o serie de discipline conexe interdependente:
✓ sociologie, psihologie funcțională și urbanistică, ecologie, etc...
Intercondiționările acestor elemente definesc noțiunea de 'habitat'.
Din analiza mediului social și natural deducem că starea sănătății este influențată-n mod direct prin stilul de viață (#lifestyle)
În concluzie, în analiza tranzacțională»
configurarea EGOGRAMEI [*schematizare grafică-n procesul de auto_(re)cunoaștere inter_personală] se face în corelație funcțională - și printr-o relație de interdependență - cu habitatul personal (D'Ecogramă)
Amenajarea interSpațială
Reglarea distanțelor inter_personale definesc stabilirea stării de echilibru și a performanțelor colective& individuale.
Se identifică-n acest mod ca fenomen inter_relațional conceptul de TERITORIALITATE
(primar -pt.'microorganisme' sociale și secundar -pt.grupuri sociale extinse).
Ambianța » activitate organizată de amenajare a spațiilor de comunicare colective și a celor individuale.
Arhitectura spațiului locuibil
se realizează-n funcție de capacitatea tehnico-economică disponibilă.
Locuințele» reprezintă un mod de amenajare a spațiului intim ca și dimensiune esențială a raporturilor dintre om și mediu
(definindu-se ca linie estetică primară de exprimarea a identității personale și sociale și constituind un element de comunicare inter_personală).
Pe baza premiselor de habitat pot apărea forme de (in)adecvare între om și mediu,
cu efecte de (in)adaptare, care afectează [±] echilibrul emoțional și starea spirituală.
Se tinde către crearea& optimizarea ambianței în armonie spirituală cu propria ființă,
prin dezvoltarea unei culturi ambientale pe considerente de ordin estetic, funcțional,
ecologic, dar și etic& moral. Starea sănătății individuale este influențată-n mod direct de stilul de viață și de mediul social
(climatul socio-profesional, factori de stres, asistență medicală și socială, etc...).
Sănătatea unei colectivități depinde de înțelepciunea cu care-și administrează relațiile dintre oameni (indivizi) și mediul social& natural (!..)
